Cupa Mondială de rugby: Japonia – Entuziasmant!!!
Editoriale, International duminică, septembrie 20th, 2015
Ce meci! Ce victorie! Ce mult mă bucur că m-am declarat suporter nipon chiar azi, înainte de această mare victorie a echipei pe care o susțin. Fraților nu îmi vine să cred! Am lacrimi în ochi revăzând faza ultimului eseu și cronologia întreagă a acestui meci de poveste, care reprezintă, probabil, cea mai mare surpriză din istoria Cupei Mondiale de rugby.
Cred că nimeni în afara japonezilor nu a crezut așa ceva. Eddie Jones și-a aranjat foarte bine elevii în teren, iar disciplina cazonă a niponilor, care au făcut foarte puțin erori, a condus, finalmente, către victorie.
Prima repriză să zicem că a fost una mai cuminte. Japonia a surprins prin agresivitatea în sensul bun al cuvântului, cu care a anihilat nume mari ca du Plessis, du Toit și restul vedetelor lui Heyneke Meyer.
Goromaru a deschis scorul din lovitură de pedeapsă, însă Springboks a părut la cârmă, cu două eseuri semnate de Louw și Bismarck du Plessis. S-a intrat la vestiare cu 12-10 pentru sud-africani, iar majoritatea specialiștilor s-au grăbit să creadă că Japonia va cădea fizic în repriza secundă, cam cum au făcut fijienii ieri. Leitch (foto|) a marcat eseul asiatic din prima repriză.
Goromaru a arătat că nu glumește și a valorificat în puncte o nouă penalitate. Alternanța la conducere a continuat, iar Africa de Sud a marcat încercări prin de Jaeger și Strauss, talonerul reușind o superbă cursă cu obstacole, cu două placaje depășite din mișcări specifice unui troacar.
Japonia s-a ținut aproape, Goromaru fiind foarte precis la buturi. În minutul 70, fundașul japonez a avut o acțiune flminantă, plonjonul său în terenul african de țintă aducându-i meritatul eseu, care i-a încununat evoluția. Tot el a transformat încercarea, iar egalitatea la 29 se instalase pe tabelă.
Springboks a revenit în prim-plan, iar după un atac prelungit în ”22-ul” advers, ei au obținut o penalitate din poziție centrală. Pragmatismul profesionist i-a făcut să aleagă opțiunea fructificării în puncte, iar Pollard a făcut 32-29.
Finalul a fost apoteotic. Japonezii au avut 13 momente consecutive în vecinătatea butului sud-african. După greșeli tehnice repetate, Oosthuizen a fost eliminat cu cartonaș galben, în penultimul minut de joc. Japonia avea la îndemână varianta unui meci egal, cea mai comodă, însă elevii lui Eddie Jones au ales altceva. Având avantajul înaintașului în plus, ei au șutat în margine. Au avut apoi o serie de puncte de fixare, plus trei grămezi ordonate din 5 metri, unde Springboks a făcut demonstrație de apărare în inferioritate numerică. Japonia nu a renunțat, iar ultimul atac a fost unui de notat în cărțile de istorie a rugby-ului. Cu multă răbdare și sacrificiu, niponii nu s-au lăsat impresionați de numele mari pe care le aveau în față. Ei au mutat atacul de pe un flanc pe altul, cu repeziciune, pentru ca finalmente, pe aripa stângă, sprintul lui Hesketh s- nu mai poată fi oprit de nimeni și de nimic.
Fantastică lecția japoneză, după uriașul succes cu 34-32, în fața redutabilei Africa de Sud. Disciplină, viteză de execuție, moral de fier, dărurire exemplară, perfecta cunoaștere a chicițelor de regulament, au fost atuurile cu care Japonia a răsturnat ierarhiile.
În astfel de momente chiar îmi pare rău că nu sunt japonez, dar modalitatea cum ei au tratat ultima fază, este demnă de poeziile lui Macedonski. Ei au ales calea cea mai dificilă, fără să se mulțumească doar cu remiza, care oricum ar fi însemnat un rezultat uriaș.
Așa, inventăm împreună cu japonezii un grad de comparație pentru acest adjectiv, victoria fiind mai uriașă decât uriașul în sine.
Personal, m-am bucurat ca și când aș fi fost japonez, la eseul victorios. Voi reveni mai la noapte cu un articol și despre victoria Georgiei, dar cele două trebuie tratate, evident, în mod distinct.
Domo arigato Japonia!
Foto cu nationala Japoniei: Getty Images
