W3vina.COM Free Wordpress Themes Joomla Templates Best Wordpress Themes Premium Wordpress Themes Top Best Wordpress Themes 2012
Home » Handbal, National, Reportaje » Din seria poveștilor sportive – LUCIANA ANDREEA MARIN

Din seria poveștilor sportive – LUCIANA ANDREEA MARIN

  12597045_1043121442426364_934594440_o        Astăzi vă vom prezenta o nouă poveste sportivă, a unei persoane pe care o apreciez mult, LUCIANA ANDREEA MARIN – deja o foarte cunoscută handbalistă din România, care în prezent joacă pentru HCM Baia Mare, pe postul de coordonator de joc. Luciana s-a născut pe 13 octombrie 1988, în Slatina. Este o persoană deschisă, mereu cu zâmbetul pe buze, care se ghidează după sloganul  ”Bucură-te de fiecare clipă pe care o trăiești alături de persoanele dragi.” Îndrăznesc să spun că Luciana este unul din cei mai talentați coordonatori de joc din țară, este  inteligentă, creativă, colaborează foarte bine inclusiv cu pivotul și extremele.
            Luciana a făcut primii pași în handbal la Slatina, la vârsta de 9 ani, sub îndrumarea domnului Victor Dabuleanu. A fost legitimată la LPS Slatina, echipa la care a evoluat întreaga perioadă a junioratului. Pașii spre senioare ai Lucianei au fost făcuți treptat, primii ani evoluând în Divizia A, la KZN Slatina, alături de care a promovat și a jucat prima dată în Liga Națională, în sezonul 2008-2009 . În anul 2009 s-a transferat la Oltchim Rm. Vâlcea, pentru 4 ani, dar a fost împrumutată un  sezon la CS Știința Bacău, iar  începând cu anul 2010 la HCM Roman, pentru 3 ani. Din anul 2013 până în prezent este componentă a echipei HCM Baia Mare.
            Începând cu anul 2004, Luciana Marin a fost o prezență constantă în echipele naţionale de junioare, tineret, iar din anul 2013, și în echipa națională de senioare. Din păcate, o serie de accidentări au făcut ca Luciana să lipsească la unele turnee finale.
 292706_187232774681906_4756592_n           Cele mai importante participări şi realizări la nivel de naţională:
* 2007 – C.E. Junioare,Turcia – medalie de bronz;
* 2008 – CM. Tineret –  loc 10;
* 2010 – C.M. Universitar, Ungaria – medalie de argint;
* 2013 – C.M. senioare, Serbian- loc 10;
* 2015 – C.M. senioare, Danemarca – medalie de bronz;
            Performanţe la nivel de echipă de club:
* Campioană naţională junioare- LPS Slatina;
* Campioană naţională cu HCM Baia Mare: 2014;
* Vicecampioană naţională cu HCM Baia Mare: 2015;
* Câştigătoare Cupa României cu HCM Baia Mare: 2014, 2015;
* Câştigătoare Supercupa României cu HCM Baia Mare: 2014, 2015;
 
            1. Cum ai făcut primii pași în lumea handbalului (unde, cu cine)? Care au fost principalii tăi susținători când te-ai apucat de acest sport ?
            Am început handbalul la vârsta de 9 ani la Slatina, iar îndrumătorul meu a fost domnul Victor Dabuleanu. Familia a fost cea care m-a susținut, deși la început au spus că sunt prea mică să practic acest sport – eu fiind mezina familiei, dar după ce au văzut că îmi place, nu au mai avut ce să îmi zică.
 
            2. Ce te-a determinat să alegi handbalul și care a fost momentul în care ai știut că asta vrei să faci, la modul profesionist?
            Sora mea a fost cea care m-a făcut să îmi placă handbalul, pentru că ea practica de câțiva ani și îmi doream și eu să fiu ca ea! Cred că după ce am terminat junioratul mi-am dat seama că ceea ce am făcut până atunci merita să treacă la alt nivel, care să mă ajute să îmi fac singură un drum în viață!  Sportul te maturizează fizic, mental sau social mai devreme decât te-ai putea maturiza nepracticând vreun sport.
 303096_224082160996967_1693872277_n
            3. Oamenii importanți ce și-au lăsat amprenta asupra carierei tale.
            Primii antrenori pe care i-am avut și care și-au pus amprenta asupra carierei mele au fost domnul Victor Dabuleanu și domnul Mihai Tesileanu. De la fiecare am avut de învățat câte ceva, iar pe parcurs m-a ajutat mult domnul DANIEL BARBUTI, care mi-a fost ca un al doilea tată!
 
            4. Care au fost, sunt sportivii tăi preferați? Exista un jucător sau jucătoare care să aibă calități sau tehnică pe care ți-ai fi dorit și tu să le ai?
            Când eram mai mică îmi plăceau foarte mult Gro Hammerseng, Mihaela Ani Senocico și cred că au fost mai fost și alte jucătoare pe care le aveam ca și model handbalistic. Însă cred că fiecare sportiv are tehnica și calitatea cu care este înzestrat și degeaba mi-aș dori eu să fiu ca un anume sportiv dacă nu pot face nici măcar jumătate din ce face el! Fiecare dintre noi este creat într-un anume fel, doar că pe parcurs ne dezvoltăm aceste calități!
 
            5. Cum a fost trecerea de la junioare la senioare? Știm cu toții că sunt multe probleme în ceea ce privește acest lucru, și multe sportive talentate se pierd în acele momente.
            Pot să zic că am fost norocoasă la capitolul acesta, pentru că am reușit să fac această trecere pas cu pas, având posibilitatea de a juca vreo 2 ani în Divizia A, când încă era destul de ridicat nivelul în campionat. Părerea mea este că dacă ți se dă șansa să joci și ți se oferă încrederea de care ai nevoie pentru a-ți dezvolta calitățile handbalistice, există posibilitatea să ajungi să joci un handbal profesionist. Nu este de ajuns să joci doar 5-10 min pe meci și după să ți se reproșeze faptul că nu ai făcut nimic pentru echipă! Totul depinde de cei care ne îndrumă și cei care nu își văd numai interesul lor!
12632949_1043123772426131_1448381239_o
            6. Care au fost cele mai frumoase momente ale carierei, de până acum? Dar cele mai grele momente? Au fost momente când ai vrut să renunți?
            Cele mai frumoase momente din viața unui sportiv sunt acelea când după meci iese victorios și când la sfârșitul unui sezon reușește să câștige o medalie! Pentru asta muncim un an întreg! Cele mai grele momente, după părerea mea, sunt acelea când pierzi sau când nu ți se dă șansa să demonstrezi că ești capabil să ajuți echipa!
            Au fost câteva momente când am vrut să renunț din cauza accidentărilor… Dar după aceea am realizat că nu tot timpul viața este roz și mereu vor fi și momente mai puțin plăcute pentru un sportiv, când vine vorba de o accidentare!
 
            7. Cum reușești să depășești momentele grele, după înfrângeri? Și ce-ți place să faci după victorii?
            Ambiția este cuvântul care mă ajută să trec de momentele grele și dorința de a-mi repara greșelile pe care le-am făcut înainte! După fiecare victorie trăiesc momentul și atât, pentru că imediat urmează alte meciuri, alte antrenamente,  pentru care trebuie să fim concentrate, să o luăm de la capăt!
 
            8. Cum ai reușit să găsești forța de a reveni după accidentări? Care crezi că e principala cauză a numărului mare de accidentări la sportivii români, încă de la vârste fragede?
            Sincer, îți trebuie foarte, foarte multă ambiție, încredere și răbdare pentru a trece peste accidentările care te țin o bună perioadă de timp departe de teren. Cred că numărul de antrenamente și pregătirea specifică își spun cuvântul asupra accidentărilor care apar când te aștepți mai puțin!
 
            9. Care au fost cele mai importante echipe la care ai evoluat? Și unde te-ai simțit cel mai bine?
            Echipa la care am început handbalul (LPS Slatina) este cea mai importantă echipă la care am evoluat, pentru că acolo am învățat să fac ceea ce știu astăzi. Oltchim Râmnicu Vâlcea a fost ca o echipă adoptivă pentru mine, dacă pot spune așa, pentru că ei au fost cei care, după prima accidentare, mi-au oferit “o mână de ajutor”. Echipele la care am mai evoluat au fost Știința Bacău, HCM Roman și actualmente HCM Baia Mare (unde m-am acomodat cel mai repede și în care m-am simțit în pielea mea).  Fiecare echipă m-a ajutat să progresez și să cresc în valoare!
 12511121_10205930938937933_1321562378_o
            10. Ce te motivează cel mai mult în evoluțiile tale? Ai vreun ‘ritual’, înainte de meci, care consideri că te ajută la concentrare? Și ce te descurajează?
            Nu am nici un ritual înainte de meci, dar atunci când intru în sală, pe terenul de handbal, uit de tot ceea ce se întâmplă în afara lui și încerc să fac tot ce îmi stă în putință pentru a-mi duce echipa spre victorie. Ce mă descurajează? Cred că neîncrederea pe care ți-o arată antrenorul!
 
            11. Când a fost primul meci jucat la echipa națională? Ne poți descrie ce ai simțit atunci?
            Primul meci la echipa națională a fost la junioare! Eram atât de mândră, mai ales că eram foarte multe jucătoare de la echipa mea de club și asta îmi dădea încrederea de care aveam nevoie în acel moment.
 
            12. Ce înseamnă echipa națională pentru tine? E o presiune în plus, mai greu de gestionat atunci când joci pentru națională?
            Este o mândrie să îți poți reprezenta țara și să știi că poți ajuta echipa națională atunci când este nevoie de tine! Întotdeauna voi fi bucuroasă să port tricoul echipei naționale!
 
            13. Te-ai gândit, ca idee, ce vei vrea să faci după ce activitatea ta sportivă se va încheia? Ești tentată să îmbrățișezi cariera de antrenor?
            Da, bineînțeles că m-am gândit ce voi face după ce se va încheia cariera de sportiv, pentru că știm cu toții că nu este atât de longevivă pe cât ne-am dori noi. Vreau să îmi fac propriul meu cabinet de kinetoterapie și să mă ocup de fotografie, dacă timpul îmi va permite!
 12633224_10206048381593926_836071582_o
            14. În opinia ta, care sunt principalele probleme cu care se confruntă handbalul românesc? De ce crezi că ar fi nevoie ca să revină pe podiumurile europene și mondiale?
            Părerea mea este că totul pleacă de la nivelul handbalului juvenil. Cred că acolo ar trebui să se “investească” încrederea de care au nevoie copiii, pentru a crede în ei și în calitățile lor.  De asemenea, e nevoie de o mai bună punere în valoare a jucătoarelor tinere din România!
 
            15. Să încercăm să cunoaștem și omul din spatele sportivului. Cum ai descrie omul Luciana Marin ? Care ar fi principalele calități, dar și defecte?
            Pot spune că sunt o persoana veselă, optimistă, care pune suflet în ceea ce face, dar și o persoană care se enervează repede pentru lucruri destul de mărunte, care nu merită luate în seamă!
            16. Care sunt pasiunile tale, lucrurile ce te relaxează, locurile preferate ?
            Îmi place să îmi petrec timpul liber cu cei dragi, să mă joc cu nepoțelul meu, atunci când am ocazia. Ascult muzică aproape tot timpul (asta mă înveselește), iar locul preferat este ACASĂ!
 
            Dacă vrei să ne mai împărtășești orice altceva ce ți se pare important în această poveste a vieții tale sportive…
            Cred că sportivii ROMÂNI ar trebui apreciați mai mult, pentru că datorită lor avem palmaresul pe care îl avem și din cauza lor au fost și sunt rezultate bune în Romania la nivel de club! Nu am nici o problemă cu stranierii/stranierele care vin la noi în țară, dar cred că și asta este una din cauzele pentru care rezultatele de la națională au început să nu mai fie așa cum ne-am dori! Este păcat de generațiile cărora nu li se dă șansa să joace atunci când trebuie și au nevoie!
 11012455_10207048804797000_2481945493922722745_n           Un mic sfat pentru cei mici – Atâta timp cât aveți o pasiune pentru un anumit sport, faceți acest lucru cu drag, pentru că pe parcurs veți fi mândri de ceea ce realizați!
            Un sfat și pentru cei mari – Atunci când catalogați pe cineva gândiți-vă de două ori înainte să faceți asta, și înainte de toate încercați să vă puneți în pielea persoanei respective!
 
                                  Cu drag, LUCIANA MARIN!
 
Mulțumim mult, Luci, pentru că ai acceptat să ne împărtășești povestea ta sportivă.
Îți dorim multă sănătate și mult, mult succes mai departe.
 
 
Foto: FRH, Delia Albu, Madalina Donose, Doandesi Carmen, arhiva personala Luciana Marin

Leave a Reply

© 2021 Jurnal Sportiv. All Rights Reserved. Autentificare

- Designed by Marius TRANDAFIR

ziare | sportul.com | Bloguri, Bloggeri si Cititori | ziare.org