W3vina.COM Free Wordpress Themes Joomla Templates Best Wordpress Themes Premium Wordpress Themes Top Best Wordpress Themes 2012
Home » Editoriale, International, National, Tenis » Jeu, set et match mademoiselle Halep!

Jeu, set et match mademoiselle Halep!

simona halep roland garros A condus, a fost condusă, a egalat, a avut răspuns la loviturile în forţă ale Sharapovei, a transpirat şi cel mai important, Simona Halep s-a luptat până la epuizare, într-o finală de Roland Garrros de povestit nepoţilor…

De mult nu am trăit la aşa intensitate o finala de Mare Şlem. De mic tot urmăream alături de tatăl meu, dar nu am avut bucuria să vedem într-o finala de Grand Slam, un român sau o româncă. Cred că mulţi români au ţinut cu Simona chiar dacă nu urmăresc constant evoluţiile din tenisul mondial feminin. Simona a fost fenomenala în aceste două săptămâni. Da, fenomenală!!! Nu sunt un fan al cuvintelor de show în presă, dar să ajungi într-o finală de Mare Şlem, fără să pierzi nici măcar un set, nu e o performanţă accesibilă oricui. De fapt, nu s-a mai realizat de la Martina Hingis din  1998, când elveţianca s-a impus la Openul Australian. Poate unii nici nu au ţinut cont de acest aspect, dar Simona a mers ceas la Roland Garros, ca un metronom. Gurile rele pot spune că nu a avut un adversar redutabil până în finală, gen Na Li sau Serena Williams, dar indiferent de locul ocupat în clasamentul WTA, orice adversară aruncă toată forţa de care dispune pentru a ajunge cât mai departe. Unii naivi pot spune că acest efort supraomenesc se face pentru bani, eu, visatorul, spun că acest efort se face pentru spiritul de competiţie, pentru sângele de luptător din fiecare dintre noi.

Si câte stări diferite a avut aceasta finală, multe,  mult prea multe… Simona a condus la început şi atunci speram să termine rapid finala, pentru că Sharapova a demonstrat că are resurse nebănuite şi că este o şireată de cel mai înalt nivel. Nu o spun cu răutate, din nefericire, şiretenia face parte din arsenalul unui sportiv, pentru că sunt momente care trebuie gestionate şi psihologic, nu doar tehnic. Să ştii când să ridici pumnul în faţa adversarului, când să tragi de timp sau când să “înfingi cuţitul în rană”, aceste aspecte nu se învaţă imediat, ci cu experienţa dobândită în sute, poate chiar mii de meciuri. Sharapova a luptat, a atacat şi a folosit tot arsenalul ştiut şi neştiut. Şi totuşi, Simona nu a cedat, a luptat şi chiar a răspuns tăios la provocările rusoaicei. A fost condusă cu 5-2 în primul set, dar “eroina noastră” nu a cedat. Nu a lăsat pe viitor, pe ideea “lasă că poate gestionez mai bine setul 2″. Nu! A luptat şi chiar era să întoarcă soarta setului, dar culmea, a pierdut setul pe propriul  serviciu, un “blestem” pentru ambele jucătoare în această partidă. Dar tot nu a cedat, a luptat iar şi iar. Rusoaica a condus în setul secund cu 4-3 şi a avut două minge de ghem, dar Simona noastra nu a cedat. A luptat si a avut chiar şansa să câştige setul, dar rusoaica a dus meciul în tie-break. Dar nici aici, “minunea noastra” nu a cedat. Maria a tot atacat, a tot luptat, a forţat, dar Simona a fost mai stăpână şi a egalat la seturi, după 7-5 în tie-break. Apoi, la 1-1 la seturi, “vulpea” rusoaică a plecat frumuşel la cabine, teoretic să se schimbe, dar mai mult ca sigur să îşi revină după asediul româncei. Nimic neregulamentar, Maria avea acest drept la această pauză, doar că pauza s-a tot lungit. Eu o apreciez foarte mult şi pe rusoaică, îmi place şi de isteţimea ei, dar  Simona parcă e mai “înrădacinată” în sufletul meu. Totuşi Sharapova a întârziat şi cred că a întârziat intenţionat pentru a rupe ritmul jocului. Poate unii care nu îi ştiu stilul Sharapovei pot spune că exagerez, dar cei cunoscători au văzut cu siguranţă tragerile şi ruperile de ritm ale rusoaicei. Arbitrul a acceptat intarzierea, deci a fost regulamentară această pauză prelungita, dar psihologic a fost “gura de oxigen” de care Maria avea neapărată nevoie. A început setul 3 şi Simona luptă la fel, ca în primele două seturi, riscă şi ea, doar e finala şi un trofeu de Mare Şlam. Nu-ţi vine tofeul asa, pocnind din degete. Rusoaica a avut 4-2, Simona a revenit iar, egalând la 4, Maria face break-ul 5-4 şi e pauza dintre ghemuri. Vai Maria, iarăşi pauză, iar te încarci mental… Apoi, Maria a servit pentru meci şi loviturile i-au intrat până la ultima. După 3 ore şi 3 minute de joc, dar de joc intens nu aşa bălăcăreală, rusoaica o învinge pe Simona. Inima parcă mi-a stat în acea clipă şi cred că mulţi români au simţit un gust amar. Eu, unul, l-am simţit. Atat de mare a fost bucuria rusoaicei la final, că la auzul imnului a izbucnit in lacrimi, poate cea mai frumoasă bucurie posibilă.

Simona a pierdut această finală şi totuşi, cu ochii ei frumoşi, gata-gata să plângă,  stătea cu capul sus. Ca o statuie falnică pentru că a ştiut că a încercat tot ce a fost după putiinţa ei. Simona pentru mine reprezintă o minune. Mulţi nu cred în minuni, eu afirm cu tărie că minunile pot fi văzute în fiecare zi, doar că noi suntem atat de nepăsători şi le tratăm ca pe ceva normal. Cred ca Simona a fost în această finală ceea ce vrem şi noi să fim,  luptători peste greutăţile zilnice ale “jocului” vieţii…

Of, ce amară e o înfrângere la limită, când ştii că eşti atât de aproape de un trofeu mare… Dar pentru mine, cu această atitudine din finala de la Roland Garros, Simona nu a pierdut, a demonstrat că este o luptătoare indifernt de adversară. Pentru mine, a fost un frantuzeşte curat: jeu, set et match mademoiselle Halep!

Suntem tare mândri de tine, Simona!!!

 

Etichete:, , , , , , ,

Articole asemanatoare

Leave a Reply

© 2020 Jurnal Sportiv. All Rights Reserved. Autentificare

- Designed by Marius TRANDAFIR

ziare | sportul.com | Bloguri, Bloggeri si Cititori | ziare.org