Un altfel de interviu cu antrenorul Costică Buceschi: “Dacă te respecţi pe tine şi îi respecţi pe cei care muncesc alături de tine, rezultatele vor veni”
Handbal, National, Reportaje vineri, iulie 18th, 2014
Costică Buceschi a devenit un antrenor remarcat după ce a câştigat Cupa României acum două sezoane cu HCM Baia Mare. Sezonul trecut a fost mult mai fructuos, Baia Mare reuşind să cucerească toate cele 3 trofee interne: Supercupa, Cupa şi Campionatul. Jurnalsportiv.ro va prezinta un amplu interviu-eveniment cu antrenorul principal al formaţiei băimărene, cu informaţii mai puţin cunoscute până acum, despre cariera sa de jucător, despre cariera de antrenor dar şi despre omul Costică Buceschi:
Jurnalsportiv.ro: – Domnule profesor, pentru cei care nu vă cunosc, vă rog să ne spuneţi cum a început Costică Buceschi să aibă contact cu fenomenul handbalistic?
Costică Buceschi: – Simplu, zic eu. Am început la scoala generală, cum se disputau pe vremuri competiţiile între şcoli, unde am fost observat şi luat in vizor de domnul Bernicu, antrenorul care era pe vremea aceea la CSS Suceava. Sunt născut în Suceava şi acolo am început handbalul de performanţă. Nefiind o echipă de Divizia B, cum era pe vremuri, a trebuit să-mi găsesc un loc unde să-mi continui activitatea handbalistică. Locul acesta a fost la Baia Mare, unde era, pe langa Minaur şi o echipă din liga a doua, Minerul Casnic, un fel de satelit al echipei Minaur unde jucău jucători foarte tineri şi aveau şansa să evolueze la un nivel destul de ridicat în liga a doua.
Jurnalsportiv.ro: – Cum a venit aspectul de antrenorat?
Costică Buceschi: – Cred ca la şi fiecare jucător care se apropie de final de carieră. Am încercat şi eu să urmăresc mai mult ce înseamnă şi din partea cealaltă a terenului, adică de pe banca, cum e viaţa de acolo. Am învăţat foarte mult, în special în perioada în care am fost în Ungaria 7 ani de zile. Am jucat numai în prima ligă. Am prins perioada în care se investea foarte mult în Ungaria în handbalul masculin, exact în perioada în care au venit mulţi jucători din Cuba şi nu dupa multi timp şi-au luat cetăţenia. Acum se văd rezultatele. Fiecare echipă avea cel puţin 3-4 jucători străini de valoare. În acea perioadă când evoluam în Ungaria, Veszperm a ajuns în finala Champions League, aşa că am avut ocazia să joc împotriva multor jucători de valoare care înca reuşesc să mai evolueze acum. Ca rezultate pozitive, pot să ma laud doar ca am reuşit să batem Vespremul. Să zicem că o echipă ca Suceava ar reuşi să bată Constanţa, cam acesta era raportul de valori în momentul acela. Am avut şi rezultate bune şi mai puţin plăcute, dar pentru mine a fost o experienţă din toate punctele de vedere şi ca jucător şi ca antrenor pe viitor, pentru că stilul de lucru care era pe vremea aia în Ungaria îl raportez acum, bineînţeles adaptat. Cred că a fost un pas foarte important pentru mine că am învăţat de la jucători şi antrenori, ce şi cum trebuie să fac să obţin performanţă în hanbal. După aceea, mi s-a oferit şansa să fiu antrenor secund la echipa de fete de prima ligă şi antrenor principal la clubul sportiv Extrem, la juniori. Cam aşa a început cariera mea de antrenor, după care am continuat cu o participare alături de domnul Muşi la echipa de tineret a Romaniei şi vreau să-i mulţumesc că am fost cooptat în staff-ul tehnic. Am avut foarte multe lucruri de învăţat de la domnul Muşi, un antrenor şi pedagog care cred ca reprezintă cu stimă această breaslă. Este unul dintre cei mai buni antrenori pe care i-am văzut eu. Apoi mi s-a oferit ocazia să antrenez echipa de fete de senioare, lucrul pe care am stat aşa în dubii pentru ca am mai avut o tentativă cu echipa de băieţi de la Minaur, unde am stat aproximativ 6 luni de zile şi nu prea am fost lăsat să arat ce pot. Dar la fete a fost altceva, am întâlnit o echipă foarte tânără. Antrenorul care a fost inainte, Băban Ioan a plecat la Brăila şi o parte dintre fetele cu experienta s-au dus la alte echipe. Eu, alături de un grup de jucătoare tinere şi mai puţin experimentate, am reuşit să facem cât de cât performanţă şi să arătăm celor din Baia Mare şi nu numai, că avem calitatea să ducem echipa cât mai sus.
Jurnalsportiv.ro: – La nivel de juniori, cât timp aţi fost antrenor?
Costică Buceschi: – Cam 5 ani de zile, 3 ani la băieţi şi 2 ani la fete. La fete am reuşit să iau bronzul cu junioarele 1 şi argintul cu junioarele 2 in acelaşi an. La băieţi, am avut 3 medalii, dar am avut ocazia să lucrez cu una dintre cele mai bune generaţii de la clubul Extrem Baia Mare. Mulţi dintre jucătorii care au evoluat atunci se mai găsesc şi acum în Liga Naţională. Am avut şansa să am parte de copii foarte buni şi talentaţi. Şi datorită lor poate am reuşit să progresez mai repede şi să ajung la un nivel cât mai sus, de unde am fost ochit şi pus pe banca unei echipe de Liga Naţională.
Jurnalsportiv.ro: – Spuneaţi de domnul Muşi, de pedagog. V-am văzut şi eu ca pedagog în câteva situaţii. Aveţi un stil aparte, încercaţi să le cârmuiţi, să spun aşa, fără un limbaj şi o agresivitate cunoscută vremurile trecute la noi. De unde credeţi că aţi luat aceste aptitudini, le aveaţi dumneavoastră sau le-aţi “furat” şi de la alţii? Cum le-aţi căpătat?
Costică Buceschi: – Cred că stilul are parte cu felul de a fi a fiecarui om. Mie îmi place ca toate lucrurile să iasă bine, indiferent cu cine şi cum joc. Nu accept prea multe devieri de la parcursul pe care îl stabilim înainte. Sunt un om care mă adaptez la echipa care este pe moment, pentru că una trebuie să vorbeşti la juniori şi alta la seniori. Cum ai o echipă cum am avut-o sezonul trecut şi cum cred ca va fi altfel sezonul viitor, trebuie să ştii să te adaptezi şi ce să spui punctual. Timpul este scurt în meci, în care poţi să transmiţi informaţii şi trebuie să te faci înţeles de toată lumea. În România, după Revoluţie încoace, toată lumea caută un stil de a antrena care să fie cel mai eficient. Nu cred că este unul care să dea randamentul maxim. Trebuie o împletire cu stilul românesc, ăla mai dur din punct de vedere al pregătirii şi stilul care este afară, să vorbeşti mult cu jucătoarele, pentru că stilul fetelor şi al băieţilor este altul şi stilul lor de viaţă este altul. Aşa că nu se mai pot cantonamentele de 15 zile, de a le lua telefoanele şi de a le obliga să stea în pat de la ora 22:00, lucruri care unora li se par normale. Un jucător de nivel superior (aici mă refer de Liga Naţională sau de lot naţional), cred că este destul de interesat ca să fie într-o formă cât mai bună şi fiecare ştie care este programul lui cel mai bun de somn.
Jurnalsportiv.ro: – Acum să vorbim şi de echipa HCM Baia Mare. Pentru sezonul următor, au venit jucătoare din străinătate, cum veţi încerca acomodarea lor mai repede? Cred că este şi o provocare pentru dumneavoastră de a schimba mentalităţi cu alte jucatoare…
Costică Buceschi: – Da, sunt jucătoare cu diferite stiluri de pregătire, diferite moduri de a vorbi. Sunt jucatoare din spaţiul apropiat nouă ex-sovietic, avem o jucătoare din Norvegia care din toate punctele de vedere cred că este o profesionistă, avem şi două jucătoare latine din Brazilia, aşa că din afara, ce văd eu, va fi un Turn Babel de a se înţelege unul cu celălalt. Sper să nu fie un Turn Babel şi în nivelul de a juca. Aici intervine rolul meu pentru că handbalul se joacă la fel, depinde cât de repede reuşim să ne adaptam şi cât de repede voi reuşi să fac ca aceste fete să joace cum a jucat HCM-ul în special de la Cupa României încoace.
Jurnalsportiv.ro: – Aveţi curaj să recunoaşteţi că este un Turn Babel. De obicei, antrenorul încearcă să spună lucruri pozitive, dar este o realitate…
Costică Buceschi: – Da, asta e realitatea. M-am gândit iî momentul în care am facut lista si când am văzut ce jucătoare vin la echipă trebuie să fi perfect lucid. Poţ să spun că da, că este usor şi foarte bine, dar nu cred ca va fi uşor. Se vrea mai mult decât s-a obţinut anul trecut. Dacă pe plan intern nu prea poţi obţine mai mult, pe plan extern sunt sigur că se vrea să ajungem cât mai sus. Presiunea va fi dublă faţă de sezonul trecut, avem şi un lot echilibrat şi numeros, în jur de 20 de jucătoare care vor dori să joace. Va trebui să fim cât mai atenţi şi cât mai corecţi şi să punem în teren jucătoarele cele mai bune, pentru că noi, care facem parte din staff-ul tehnic, suntem judecaţi după rezultate.
Jurnalsportiv.ro: – Să înţeleg că vă plac provocările?
Costică Buceschi: – Da, normal! O provocare a fost şi faptul că am ales să vin la HCM în momentul în care multa lume fugea poate de lucrul acesta. Acum nu trebuie să-mi fie frică pentru că au facut performanţă şi alţii. Dacă te respecţi pe tine şi pe cei care muncesc alături de tine, rezultatele vor veni.
Jurnalsportiv.ro: – Ce obiectiv aţi avut în primul sezon la Baia Mare?
Costică Buceschi: – Referitor la asta, se spunea la începutul campionatului, că suntem principalii favoriţi la retrogradare pentru că lotul era foarte suţtire, neexperimentat şi pe banca tehnică se regăseau doi anonimi la primul start, eu ca antrenor principal şi Magdalena Kovacs ca antrenor secund. Am demonstrat de-a lungul campionatului şi prin jocurile care le-am făcut că s-au înşelat. Am reuşit să ne salvăm de la retrogradare cu multe etape înainte de a se termina campionatul. Dacă am fi avut noroc, am fi terminat chiar în primele 6.
Jurnalsportiv.ro: – Spuneaţi si de antrenorul secund. Cât de important este staff-ul tehnic într-o echipă?
Costică Buceschi: – Păi este foarte important. Eu am fost şi antrenor secund şi am văzut şi care sunt îndatoririle unui antrenor secund. Acum sunt antrenor principal şi ştiu rolul unui antrenor secund. Cred că antrenorul secund este la fel de important ca antrenorul principal. În foarte multe momente în timpul unui campionat, antrenorul secund vine cu idei bune şi foarte bune. El este cel care face legătura între echipă şi antrenorul principal. Faptul că am ales o jucătoare care a jucat numai în Baia Mare aproape 25 de ani, cred că şi acesta este un câştig. Este o antrenoare foarte bună, care ştie tot timpul problemele ce apar în sânul unei echipe şi de multe ori nu sunt puţine. Pe lângă antrenori, mai sunt mulţi oameni care îşi aduc aportul la performanţe, începând cu preparatorul fizic, continuând cu medicul, psihologul, terapeutul, cu oamenii care se ocupă de tot ce înseamnă acte, hârtii, masă, transport şi cazare, lucruri care poate din punctul de vedere al fetelor li se par normale şi nu-si dau seama, dar munceşte multă lume la HCM ca să fie condiţii cât mai bune de Champions League. Pe toţi trebuie să-i felicităm, pentru că titlul de campion nu este numai de echipă şi de antrenor principal, este de toţi care au contribuit la pregătirea echipei şi toţi care au stat pe lângă echipă să nu ne lipseasca nimic.
Jurnalsportiv.ro: – Trecem la altă paralelă acum. Spuneţi-ne mai mult de omul Costica Buceschi. Care sunt principiile după care vă ghidaţi ca om?
Costică Buceschi: – În primul rând, corectitudine din partea tuturor, din partea celor cu care lucrez şi cu care intru în contact. Ştiu ca e cam greu în ziua de astăzi, că una se zice şi alta se face. Un alt principu este să nu judec omul după prima impresie, adică să arate ce poate şi cât poate pentru că trebuie să dăm fiecaruia şansa să se poată exprima. Bineînţeles că ascult şi de vorbele celor care sunt în jurul meu şi în special ale familiei. Aici am un psiholog foarte bun în familie, soţia. Toate împreună duc la un lucru cât mai bun şi sperăm să îl ducem cât mai bine şi pe viitor.
Jurnalsportiv.ro: – Nu ştiu cum faceţi că ma duceţi la urmatoarea întrebarea pe care am pregatit-o (rade). Sunteţi tată, soţ, antrenor. Care credeţi că este funcţia cea mai grea?
Costică Buceschi: – Cea mai grea şi cred că cea mai des întâlnită este cea de părinte. Trebuie să ai grijă tot timpul şi să încerci să anticipezi mişcări la copilul tău. De când se naşte, de când începe să meargă eşti atent să nu se lovească, apoi la ce şcoala i s-ar potrivi şi cam multe lucruri pe care trebuie sa le intuieşti. Eu am aşa o situaţie mai ingrată, dar pentru mine e foarte placută. Am o fată care joacă handbal (Eliza)) şi joacă chiar foarte bine după spusele altora, nu numai eu să o laud. Prin faptul că la 18 ani a reuşit să fie la lotul naţional, a reuşit să prindă un Turneu Final în Brazilia, iar acum este componentă de bază a lotului naţional. Am avut şansa să lucrez cu ea şi la nivelul junioarelor şi datorită ei am reuşit să fac multe performanţe. A fost o jucătoare mult peste nivelul care se întalnea în campionatul de junioare 1 sau 2. Acum lucrând împreuna şi cu echipa HCM am reuşit să facem performanţe foarte bune.
Jurnalsportiv.ro: – Iar aţi anticipat următoarea întrebare: cum priveşte tatăl evolutiile ficei, emoţiile, suferinţa, când fata are o prestaţie mai slabă, când are un contact mai dur sau când se accidentează?
Costică Buceschi: – Păi în momentul în care vine la sală, eu o tratez ca şi pe orice altă jucătoare, atât cât pot, bineînţeles. Sunt om am şi sentimente dar de cele mai multe ori e ca orice altă jucătoare. O cert poate câteodată mai des când greşeşte pentru că aştept mult de la ea, pentru că şi poate lucrul acesta. Cred că relaţia noastră e detaşată în momentul în care ajungem acasă. Au fost mulţi ani în care ne mai certam şi acasă, dar tot din partea lui Carmen (soţia) a venit iniţiativa ca acasă să fim în familie, să nu mai fim antrenor/jucătoare. E important şi faptul că avem un echilibru şi în afara terenului de handbal şi în afara sălii şi acest lucru ne dă şansa să avem şi rezultate, ea de a juca foarte bine şi eu de a reuşi, împreună cu cei de lângă mine, să obţinem performanţe cât mai înalte.
Jurnalsportiv.ro: – Credeţi că s-ar fi putut înţelege din exterior că fata dumneavoastră ar fi fost favorizată de-a lungul carierei?
Costică Buceschi: – Pai cred că asta a a pornit din momentul în care a pus piciorul în sala, eu fiind handbalist la Minaur, Carmen handbalistă la echipa de fete. Orele erau unul după celălalt, 9:00-11:00, 11:00-13:00, ea a crescut practic în jurul sălii şi în sală. Primii paşi i-a făcut în sală. Poate şi în prezent mai sunt voci pro şi contra, dar nu ne intereseaza. Ne interesează doar părerea noastră. La noi în Romania, tot timpul se vorbeşte că ceva nu e bine când un om lucrează. Dacă am merge înainte, cred că am fi şi noi undeva mai sus din toate punctele de vedere.
Jurnalsportiv.ro: – La Baia Mare aţi avut probabil cele mai multe bucurii. Cum se manifestă omul Costica Buceschi? Eu vă văd ponderat şi când vă bucuraţi.
Costică Buceschi: – Da, poate pentru unii par cam ciudat. Şi fetelor li s-a părut ciudat faptul că nu am avut nici Anul Nou nici Paşti. Le-am ţinut în priză tot timpul, am făcut antrenamente în zile când alţii chefuiau sau poate dormeau mai mult. Cred că până la urmă au înteles şi s-a văzut şi în ultima etapă din Play-off, la Brăila, când am câştigat, deşi nu aveam 8 fete din lot la dispoziţie. Am demonstrat că indiferent cum joacă şi unde joacă, HCM poate să învingă orice echipă din campionat.
Jurnalsportiv.ro: – La turneul Playoff am văzut la dumneavoastra valietăţi de sahist, mă refer tactic, cum aţi abordat cu adversarele. Cât v-a trebuit să le studiaţi tactic?
Costică Buceschi: - În funcţie de importanţa meciului, sunt foarte multe nopţi în care nu prea dorm. Mie nu-mi place să fiu surprins de adversar. Ba din contra, îmi place să vin cu soluţii, cu lucruri care să ne scoată la urmă în învingători.
Jurnalsportiv.ro: – Ca antrenor, sunt tot felul de probleme. Din punctul dumneavoastră de vedere, care este cea mai mare temere pentru un antrenor?
Costică Buceschi: – Că nu esti pregatit tot timpul pentru ceea ce urmează. Sunt multe lucruri care pot să apară. Dacă cineva îşi vede de munca lui şi o face cum trebuie, normal nu ar trebui să fie surprize, dar la noi în România se pot întâmpla multe lucruri care din bine fac rău. Trebuie să încerci fi pregătit pentru tot ce urmează. Când eram la naţionala de tineret avea domnul Muşi o vorbă: “Astăzi mai bine decât ieri şi mâine mai bine decât astăzi”.
Jurnalsportiv.ro: – Am ajuns şi la ultima întrebare. Din câte vă cunosc, nu prea vă plac situaţiile ipotetice, sunteţi un om mai practic, dar trebuie să vă întreb: echipa naţionala a României a fost, este sau poate reprezenta o tentaţie pentru dumneavoastră?
Costică Buceschi: – Fiecare sportiv îşi doreşte să ajunga la punctul maxim. Pentru un antrenor, punctul maxim este pregătirea echipei naţionale de seniori sau senioare. Am avut şansa să fiu antrenor la echipa de tineret. Mi-aş dori din tot sufletul ca pe viitor să am şansa să antrenez şi eu echipa naţională. Momentan echipa naţională are antrenor. Pe viitor, vom vedea. Asta cu antrenorul să fie doar la naţională este un lucru foarte bun. România este o ţară a tuturor opţiunilor, orice lucru care îl face cineva este judecat. În momentul în care este adus un antrenor independent, poate măcar jumătate din lucrurile care se spun acum o să dispară. Noi de la HCM, cred că avem 7 fete la naţională şi ne dorim din tot sufletul să facă performanţă. Cum o echipă de club este cunoscută după rezultate pe unde merge, aşa şi echipa naţionala a României arată valoarea unei naţiuni in acest sport.
Articole asemanatoare
- Costica Buceschi, antrenor Dunarea Braila: – “Imi doresc din tot sufletul ca prima aparitie in fata suporterilor sa fie incununata de o evolutie cat mai frumoasa”
- Interviu cu antrenorul Costica Buceschi – “Oriunde ma voi duce, voi incerca sa fac acelasi lucru: cat mai multa performanta!”
- Liga Nationala: Avem o noua campioana la handbal feminin! HCM Baia Mare-CSM Bucuresti 17-20 (6-11)
- Costica Buceschi: “De acum, fetele au de aparat un titlu si toate echipele care vor juca cu CSM-ul vor dori sa le bata”
- Costica Buceschi: “Daca mi-am dorit un Final Four la Champions League, acum imi doresc un Final Four la junioare”
