Interviu cu Alexandra Dindiligan: “De mici ne-am dorit sa castigam o medalie si, pana la urma, am castigat doua”

Incheim seria interviurilor cu jucatoarele lotului national de tineret care si-au incheiat activitatea internationala la aceasta categorie de varsta, cu Alexandra Dindiligan. Jucatoarea nascuta in Galati a participat la toate convocarile lotului national si a evoluat in toate meciurile sustinute de Romania cu generatia 96-97. Indiferent ca a fost joc amical sau oficial, Alexandra a aratat, de fiecare data, multa determinare si a luptat pentru fiecare minge. Jucatoarea legitimata la “U” Alexandrion Cluj a avut un aport important si la Campionatul Mondial de handbal feminin tineret, desfasurat in Rusia, Romania obtinand medaliile de bronz.  

Jurnalsportiv: – Ai fost inca de la inceput cu aceasta generatie care a cucerit doua medalii. Cum au fost acesti 6 ani?

Alexandra: – Inceputul a fost cel mai greu, pana sa ne cunoastem una pe alta. Cand ne-am intalnit prima data la Plopeni, tin minte parca era ieri (rade), ne-am propus sa facem ceva cu acest lot. Pana la urma a iesit conform planului. De mici ne-am dorit sa castigam o medalie si, pana la urma, am castigat doua.

Jurnalsportiv: – Ati incheiat aceasta generatie cu o medalie. Cristina Laslo a afirmat ca este mult mai greu la un turneu final de tineret decat la junioare. Tu ce spui?

Alexandra:- Este mult mai greu la tineret. Fiecare echipa a crescut valoric. De la an la an mi s-a parut ca au evoluat foarte mult. Cand ne-am unit cu acest lot si am inceput competitiile, bateam toate echipele cu usurinta, dar de la an la an s-au ingreunat lucrurile.

Jurnalsportiv: – Cum iti explici? Au avut o pregatire mai intensa?

Alexandra: -  Este foarte important sa prinzi sa joci in prima divizie inca de la varsta asta.  De exemplu, fetele de la Muntenegru joaca mult mai mult in Liga decat noi.

Jurnalsportiv: – Cum a fost acest ultim Campionat Mondial pentru tine?

Alexandra: – A fost mult mai greu decat Mondialul de la junioare, dar ne-am unit si ne-am mobilizat. Am fost mai unite fata de campionatul precedent (cel european) si cred ca s-a vazut asta si in meciuri.

Jurnalsportiv: – Ca joc, ai fost multumita de evolutia ta?

Alexandra: – Da, am fost multumita. Am incercat sa-mi ajut echipa cat am putut. Referitor la colectiv, am fost foarte multumita de fete. S-au mobilizat exemplar la fiecare meci. Cred ca am facut o figura buna. Bineinteles ca se putea mai bine de atat, dar noi suntem multumite si cu locul 3.

Jurnalsportiv: – Cum este Alexandra Dindiligan in joc?

Alexandra: – Incerc sa le transmit fetelor cat mai multa putere. Cand vad ca o colega de-a mea este cazuta (mental), incerc sa o ridic.

Jurnalsportiv: – Dar in afara? Cum te-ai caracteriza?

Alexandra: – In afara terenului sunt o persoana deschisa, vesela. Mai simplu spus, sunt cu buna dispozitie.

Jurnalsportiv: – In general vorbind, pentru ca o extrema sa marcheze este nevoie si de ajutorul colegelor?

Alexandra: – Ca extrema, depinzi foarte mult de interul tau. Daca interul tau nu te joaca nu ai nicio sansa, decat pe contraatac. Este foarte important ca echipa sa dea drumul la minge si sa joace cu extrema pentru ca doar asa ne putem pune in valoare.

Jurnalsportiv: – Tot in general vorbind, te deranjeaza cand nu mai ajunge mingea la tine? E suparator cand vrei sa-ti ajuti echipa si nu poti?

Alexandra: – Va dati seama ca este suparator sa depui atat efort si pur si simplu sa nu ajunga mingea la tine (rade). Asta depinde si de echipa si de tactica de joc.

Jurnalsportiv: – Conteaza foarte mult procentajul pentru postul de extrema. Cum te manifesti cand se intampla sa ratezi?

Alexandra: – Dupa ce-am ratat, ma repriez in cea mai mare viteza in aparare. Incerc sa-mi dau seama unde am gresit, dar trec foarte repede peste. Se intampla sa si ratezi, dar asta nu trebuie sa te afecteze, face parte din joc.

Jurnalsportiv: – Inainte de jocuri, urmaresti portarii echipelor adverse? Ai anumite locuri unde arunci sau tii cont si cum sta portarul?

Alexandra: – Inaintea de fiecare meci, fac o analiza al adversarului meu direct, dar si a portarului. E foarte important sa-ti studiezi adversarul. Te ajuta foarte mult in joc. Normal ca tinem cont si cum sta portarul si aruncam unde ni se pare poarta mai mare (rade).

Jurnalsportiv: – Ati avut mai multe meciuri echilibrate, castigate la un gol diferenta. Ce consideri ca ati avut in plus la acele jocuri?

Alexandra: – Cred ca la noi, moralul si ambitia au determinat rezultatul final. N-am cedat nicio clipa, am luptat pana la final, chiar daca multe echipe s-au apropiat de noi. Cum am mai spus, ne-am ridicat foarte mult una pe cealalta. Am jucat una pentru alta, ne-am incurajat si pana la urma am iesit cu capul sus.

Jurnalsportiv: – Am observat ca ai o ambitie speciala. Cum te motivezi inainte de jocuri?

Alexandra: – Incerc sa-mi iau putere de la fiecare jucatoare din echipa. Eu am si un secret (rade). Inainte de fiecare meci vorbesc cu mama mea. Ma incurajeaza si imi tine un discurs care ma ajuta foarte mult.

Jurnalsportiv: – Si ce se intampla daca nu raspunde mama (rad)?

Alexandra: – Mama mi-a raspuns tot timpul. Desi este foarte departe, tinem legatura non-stop. Nu s-a intamplat niciodata ca eu sa am nevoie de ceva si mama sa nu raspunda la telefon. Ea imi da putere.

Jurnalsportiv: – In viata, ca sportiv, trebuie sa faci multe sacrificii. Cum e sa fi departe de parintii tai?

Alexandra: – Este destul de greu sa fi departe de casa, dar merita sacrificiul acesta. Eu am plecat de acasa de la 12 ani. Am fost la Centrul National de Excelenta. Bineinteles ca la inceput a fost extrem de greu, dar m-am acomodat extrem de repede. A fost cam acelasi colectiv ca la lotul national.

Jurnalsportiv: – Crezi ca a contat faptul ca ati fost mai multe jucatoare de la Centrul de Excelenta la lot?

Alexandra: – A contat enorm de mult. Noi lucrand atatia ani impreuna, ne-a fost usor la lotul national. Eram obisnuite deja unele cu celelalte si nu am intampinat prea multe probleme.

Jurnalsportiv: – Dupa 6 ani, ati incheiat nivelul competitional international cu doua medalii. Te gandeai la prima ta convocare ca ati putea avea un asemenea parcurs?

Alexandra: – Sincer, de la inceput m-am gandit la o medalie, dar nu m-am gandit ca va fi atat de greu si atata munca la mijloc. Intotdeauna am fost dispusa la munca si cred ca s-a vazut acest lucru si la ultimul Campionat Mondial.

Jurnalsportiv: – A existat si o presiune pentru ca veneati din postura de campioane mondiale de junioare sau asta v-a motivat mai mult?

Alexandra: – Noi am plecat cu gandul sa ne aparam titlul. Acest lucru insa nu s-a putut, dar am facut tot ce ne-a stat in putinta sa fim macar in primele 3 din lume.

Jurnalsportiv: – Ce iti propui sa realizezi in handbal?

Alexandra: – Imi propun sa ajung la lotul de senioare, chiar daca asta necesita multa munca. Sunt dispusa sa muncesc pana la epuizare pentru indeplinirea acestui obiectiv.

Jurnalsportiv: – iti multumesc pentru amabilitate si mult succes in cariera!

Alexandra: – Multumesc frumos!

La incheiere, felicitam fiecare jucatoare care si-a adus aportul la echipa nationala, generatia 96-96, si le dorim fetelor multa sanatate si multe realizari in cariera!!!

Foto: IHF

Etichete:Alexandra Dindiligan, Alexandra Dindiligan handbal, Alexandra Dindiligan handbal Romania, Alexandra Dindiligan interviu, interviu Alexandra Dindiligan