De vorbă cu Mihaela Pamfil: “Am simțit că voleiul e pentru mine”
De vorba cu juniorii, National, Reportaje, Volei marți, noiembrie 18th, 2014
Este recunoscut faptul că în sport trebuie să ai și talent. Dar talentul nu ajută dacă nu face echipă cu munca la antrenamente. Pentru a gestiona bine niște proceduri, e nevoie de mult calm, multe repetiții și multă sudoare. Jurnalsportiv.ro vă prezintă un interviu cu Mihaela Pamfil, jucătoare ce evoluează pe postul de libero la formația Dinamo Romprest București junioare. Mihaela împlinește 18 ani, face volei de la 13 ani și jumătate, iar acest sport nu este doar o plăcere pentru ea, ci multă muncă, cea mai sigură cale pentru progres.
Nume, prenume: Pamfil Mihaela.
Data nașterii: 18.11. 1996.
Echipe la care evoluează sau a evoluat: Dinamo Romprest Bucuresti (sperante, junioare 1, Divizia A2Est).
Performanțe obținute: Vicecampioană Națională cu Dinamo la speranțe în ediția 2009-2010; Vicecampioană Națională cu Dinamo la speranțe în ediția 2010-2011; Locul 3 în Campionatul Național cu Dinamo la cadete în ediția 2010-2011; Campioană Naționala cu Dinamo la cadete în ediția 2011-2012; Vicecampioană Națională cu Dinamo la cadete în editța 2012-2013; Locul 3 în campionatul Național cu Dinamo la junioare în editia 2012-2013; Campioană Națională cu Dinamo la junioare în ediția 2013-2014; Premiul pentru cel mai bun libero la cadete 2012-2013; Premiul pentru cea mai bună apărătoare la turneul final de junioare 2013-2014; Componenta a Lotului Național de volei feminin (1996-1997).
Antrenori: Radu Adrian, Constantin Wesselly , Mavrodin Dan, Constantin Marian, Bradea Alexandru, Ion Dobre.
În prezent, elevă la Colegiul Tehnic “Anghel Saligny“.
Jurnalsportiv: – Ai ajuns la vârsta majoratului și practici volei de câțiva ani. Spune-mi, te rog, câteva bucurii avute în acest sport?
Mihaela Pamfil: – Cele mai mari bucurii au fost atunci cand am ieșit campioane, anul acesta și la cadete. Bineînteles și când am luat premiul de cel mai bun libero și de cea mai bună apărătoare de la Turneul Final.
Jurnalsportiv: – Ce te-a atras la acest sport? Ai mai încercat și alte sporturi?
Mihaela Pamfil: – Am mai încercat un singur sport, gimnastica, dar eram prea mare. Aveam 12 ani, nu mai aveam cum să fac performanță (râde), am făcut vreo doua luni. La 13 ani și jumătate m-am apucat de volei. Eu, pur si simplu, vroiam să fac un sport. Tot timpul îi spuneam mamei să mă ducă la un sport. Am rugat o prietena de-a mea să mă ia și pe mine și așa am început.
Jurnalsportiv: – Ai simțit că îți place imediat acest sport? Ce te-a determinat să rămâi la volei?
Mihaela Pamfil: – Mi-a plăcut imediat, pur și simplu am avut o atracție pentru acest sport. Am simțit că voleiul e pentru mine.
Jurnalsportiv: – Tu evoluezi pe postul de libero. Te rog să ne enumeri câteva calități pe care le crezi importante pentru acest sport.
Mihaela Pamfil: – Cred că rezistența și rapiditatea. Îți trebuie mai multe calități dar depinde de fiecare cât de mult muncește la antrenamente.
Jurnalsportiv: – Este și o oarecare teamă când atacă anumite jucătoare valoroase? Ma refer aici că se poate să nu funcționeze blocajul și rămâi descoperită.
Mihaela Pamfil: – Da, chiar mi s-a întâmplat. O jucătoare foarte bună a rămas fără blocaj, dar nu m-am ferit. Am primit o minge în față, dar am trecut peste. Nu mă mai doare așa tare când iau o minge grea.
Jurnalsportiv: – Ai fost chemată și la lotul național. Cum e să joci alături de jucătoare care ți-au fost și adversare?
Mihaela Pamfil: – Chiar mă înțeleg bine cu toate, chiar și cu colega de pe postul meu.N-am urât pe nimeni care joacă pe același post cu mine. Nu am purtat niciodata ranchiună pe cineva. Mai sunt câteva momente când, din gluma, mai zicem cine sunt campioane. Mai sunt mici tachinări, dar așa a fost și anul trecut, când a fost altă echipă campioană.
Jurnalsportiv: – Este și o mobilizare când se laudă o jucătoare? Îți vine să dai dublu la antrenamente?
Mihaela Pamfil: – Chiar este, când auzi alte fete când spun că sunt campioane. La Turneul Final din acest an ne-am mobilizat foarte tare și am bătut tot cu 3-0. Am fost o echipă unită.
Jurnalsportiv: – Vorbind de performanță, ai jucat la Dinamo încă de la început. îți place cum arată echipa în acest moment?
Mihaela Pamfil: – Da, nu am avut niciodată vreo tentativă sa plec, chiar dacă ar fi vrut o echipă nu m-am gândit să plec. Aici am crescut, cu fetele și cu antrenorii. În acest moment pot spune că am ajuns sus împreuna și am progresat foarte mult.
Jurnalsportiv: – Acum să-ți adresez o întrebare mai emoțională. Ați avut un antrenor, Constantin Wesselly, care a părăsit între timp această lume. Știu că ați fost atașate de el și am observat că ai purtat un tricou în memoria sa. Ce te-a determinat să faci acest gest?
Mihaela Pamfil: – (Vizibil emoționată) Noi toate ne-am făcut tricouri la fel. L-am iubit foarte mult, chiar dacă la început ni se părea sever. Fiecare credea că are ceva cu ea. Până la urmă ne-am atașat de el. Ne-am dat seama că el ne dorea doar binele, să ajungem jucătoare mari. Și-a dorit foarte mult să ajungem campioane, dar nu a mai apucat. Atunci, după ce a murit, am ieșit și noi campioane și i-am dedicat lui această reușită (cu lacrimi în ochi).
Jurnalsportiv: – Să înțeleg că ați jucat și cu gândul la dumnealui?
Mihaela Pamfil: - Exact! Făceam încălzirea cu tricourile imprimate și mereu am simțit că a fost alături de noi și că ne-a ajutat.
Jurnalsportiv: – Acum să vorbim și câteva lucruri despre tine. Știu că-ți place să desenezi. Ce desenezi mai exact?
Mihaela Pamfil: – Nu am mai desenat de mult timp. Dar de unde știți că îmi place să desenez (râde)?
Jurnalsportiv: – Încerc să-mi fac bine temele înainte de un interviu (râd).
Mihaela Pamfil: – Am un caiet cu tot felul de citate despre volei, sport, despre încredere, tot ce trebuie. Acolo am desenat jucătoare și mingi de volei. Dar am desenat și animale și fructe și tot ce îmi venea în minte, dar nu în caietul acela cu volei, acolo scriu doar de sport.
Jurnalsportiv: – Ești o fire energică, de unde vine această energie?
Mihaela Pamfil: – Așa am fost tot timpul. Au fost momente când nu aveam stare, trebuia să fac ceva.
Jurnalsportiv: – Muncești foarte mult la antrenamente. Ți s-a imprimat acest lucru de către antrenori sau ai simțit că este o obligație de-a ta.
Mihaela Pamfil: - Nu am muncit niciodată de gura antrenorului. Adică am muncit pentru mine. Știu că trebuie să muncesc și niciodată nu a stat un profesor să-mi spună să muncesc. Asta a venit de la sine.
Jurnalsportiv: – Ce ai învățat din volei? Ce crezi că te caracterizează din acest sport?
Mihaela Pamfil: - În primul rând, am învățat să lupt pînă la capăt. De exemplu, când avem un meci greu și suntem conduse, nu trebuie să ne lăsăm și asta fac și în viața reală. Citesc un roman de citate cu mari sportivi și când citesc nu ține doar pentru meci, mă ajută și în viață.
Jurnalsportiv: – Mai spune-ne câteva lucruri despre tine…
Mihaela Pamfil: – Sunt o fire sociabilă. Îmi fac foarte repede prieteni. Dacă merg undeva, în jumatate de ora, imi fac tot felul de prieteni. Nu sunt de fire supărată și chiar dacă ceva nu e bine, nu-mi place să arât, încerc să maschez și îmi cam iese (râde).
Jurnalsportiv: – Ai vreun motto legat de sport? Care te îndrumă, legat de volei?
Mihaela Pamfil: – Da, mi-a plăcut foarte mult un citat. Am simțit că este pentru mine, că ma caracterizează: “Train insaine or remain the same” (antrenează-te nebunește sau rămâi la fel). Lumea îmi spune să o las mai ușor, dar nu vreau. Acesta este stilul meu și dacă nu mai muncesc o să rămân cum sunt acum. Nu vreau să renunț deloc.
Jurnalsportiv: – Ce ți-ai propus în volei? Îți dorești să faci performanță în acest sport?
Mihaela Pamfil: – Sunt în ultimul an de juniorat și am început să mă gîndesc serios. Vreau să joc la o echipa buna de divizia A și apoi imi doresc să merg și în “afară” să încerc și alte campionate.
Jurnalsportiv: – Daca dorești, poți să mulțumești persoanelor care te-au susținut, atât pe plan personal cât și în cel sportiv.
Mihaela Pamfil: – Păi le mulțumesc în primul rând părinților. Mai ales mamei mele care vine la meciurile mele, doar la cele în deplasare nu a fost. Contează foarte mult sprijinul moral. Am avut noroc că antrenorii mei, toata stima pentru ei, și în special domnul Radu Adrian, nu au fost doar antrenori cu noi. Cand am avut o problemă m-au ajutat și m-au făcut să mă simt mai bine.
Jurnalsportiv: – Prin acest ajutor simți că te “hrănești”, că dai mai mult în joc?
Mihaela Pamfil: – Da! Vreau să joc bine, să le mulțumesc astfel ca m-au învățat multe lucruri și că nu au muncit degeaba cu mine.
Jurnalsportiv: Acum, la final, ce dorință ai la 18 ani? Ce gânduri ai la aceasta vârstă? Îți dorești un cadou anume?
Mihaela Pamfil: – Nu îmi doresc nimic, deși îmi număram zilele până la această vârsta, dar nu pentru urări. Pur si simplu, ca orice copil care vrea să fie mare…
Jurnalsportiv: – Frumos spus! Multumesc pentru amabilitate si mult succes în carieră!
Mihaela Pamfil: – Vă mulțumesc și eu!
Foto: Daniel Filipas.
