W3vina.COM Free Wordpress Themes Joomla Templates Best Wordpress Themes Premium Wordpress Themes Top Best Wordpress Themes 2012
Home » Editoriale, National, Volei » Ne dăm mari, dar suntem mici. Mult prea mici…

Ne dăm mari, dar suntem mici. Mult prea mici…

Radu-Adrian-Bejan-jurnalsportiv.ro_ Sunt echipe care dau totul pentru cucerirea trofeelor din țară, dar când ne izbim de cupele europene primim o lecție dură, că suntem în urmă în multe sporturi…

La început, m-am implicat și emoțional privind jocurile unor echipe de care scriam. Am trăit și ca un suporter ce dorea ca echipa favorită să câștige. M-am bucurat de realizările unor antrenori și sportivi în campionatele naționale. Când scrii despre o echipă, ajungi să cunoști anumite aspecte, să interacționezi cu anumiți oameni și automat să te bucuri de succesele lor.  Acest lucru nu s-a întamplat doar când scriam. Mi-a plăcut de mic sportul și am avut jucători favoriți și echipe favorite, ca toți privitorii.

Poate de multe ori suporterii se implică mai mult decât antrenorii și jucătorii, poate ei sunt creduli la anumite jocuri, deși mulți spun că echipa favorită nu are nicio șansă. Ce-i drept, sportul ne-a demonstrat de multe ori că se poate întâmpla orice, că o echipa mică, dar bătăioasă și determinată, poate să învingă un colos. Din nefericire, sunt cazuri când echipele românești nu reușesc să facă o impresie bună în Europa, ci doar în campionatul intern, iar asta ar trebui să fie un mare semn de întrebare pentru suporteri.

Pot da o mulțime de exemple, dar mă voi axa doar pe unul singur, cel mai proaspat în memoria mea. L-am apreciat de mic pe domnul profesor Grapă, a reușit să facă niște echipe competitive de volei feminin și în anii când mulți nu-i dădeau nicio șansă. Când mergeam la sală, uneori alături de tatăl meu, aveam o bucurie aparte când Știința Bacău se bătea de la egal la egal cu echipele considerate mai puternice în campionatul intern. Cunoscându-l personal pe antrenor (totodată și președinte de club), au crescut și așteptările privind performanțele echipei.

Știința Bacău este campioana națională de volei feminin în ultimele doua sezoane, câștigand, de asemenea, și ultimele doua cupe ale României. Impresionant, nu-i așa?! Mai mult, formația băcăuană a terminat pe primul loc sezonul regulat la volei feminin și are șanse mari să se impună din nou.

Totusi, am și un gust amar pentru că în competițiile europene arătăm că suntem în urmă. În cazul Știintei Bacău, echipa s-a calificat în CEV CUP datorită sistemului de punctaj impus de forumul internațional din acest sport. In CEV CUP, Știința a avut două rezultate dezastruoase în fața formației poloneze PGE Atom Trefil Sopot. Polonezele s-au impus cu 3-0, atât în deplasare cât și acasă, Știința trecând doar o singură dată de 20 de puncte obținute într-un set.

Nu știu bugetul celor două formații, dar am urmărit jocurile și am rămas cu o părere foarte negativă, atât de antrenor cât și de jucătoarele ce evoluează la Știința Bacău. Doar ca un simplu privitor am observat lacune uriașe pe niște lucruri standard în volei: serviciul, preluare și atacul.

Nu e o tragedie ce s-a întâmplat, atat poate în Europa echipă băcăuană în acest moment, dar automat mi-a venit și gândul că nu e singurul caz.

Ori omul de rand are așteptări mai mari, ori anumite cluburi se limitează doar la campionatul intern. Acest lucru nu e valabil doar în volei, este valabil pentru toate sporturile în care sunt implicate echipele românești.

Dacă am dat un exemplu negativ, să dau și un exemplu pozitiv, faptul că HCM Baia Mare s-a calificat, pentru prima dată în istorie, în sferturile de finală Champions League la handbal feminin, semn că sunt si excepții pozitive.

Cu timpul ajungi să alegi, între a fi doar un simplu privitor, cu mici subiectivisme, sau să devii pătimaș, ceea ce prin cuvantul în sine nu sună prea bine. Am ales să fiu simplu privitor, dar rămân cu un gust amar că avem obiective mici. Câștigăm campionate, avem onoarea de a juca în competițiile europene, dar la ce bun dacă acolo nu facem o impresie onorabilă? E ca și cum te-ai bate cu pumnii în piept că ești cel mai tare, dar ești cel mai bun pentru că n-ai întâlnit decât echipele din țară, unele din ele cu bugete chiar modeste, nu cu adevăratele forțe ale lumii. Oare la ce folos aceste performanțe interne?

 

Etichete:, , , ,

Articole asemanatoare

Leave a Reply

© 2019 Jurnal Sportiv. All Rights Reserved. Autentificare

- Designed by Marius TRANDAFIR

ziare | sportul.com | Bloguri, Bloggeri si Cititori | ziare.org