De vorbă cu Mihai Șnel: “Îmi place să mă lupt pentru fiecare punct”
Bacau, De vorba cu juniorii, Locale, National, Reportaje, Volei marți, noiembrie 25th, 2014
Voleiul băcăuan masculin este în crestere, Știința Bacău având un parcurs schimbat în bine față de sezonul precedent. Lotul echipei băcăuane nu este format doar din jucători cu experiență, ci și din tineri crescuți la CSS Bacău. Vă prezentăm, în cele ce urmează, un amplu interviu cu Mihai Șnel, jucător ce împlinește astăzi 18 ani și care evoluează la gruparea băcăuană pe postul de libero. Cu acest prilej, transmitem un sincer și călduros: “La mulți ani cu sănătate și cu multe împliniri!!!”
Nume, prenume: Șnel Mihai
Data nașterii: 25.11.1996
Echipe la care a evoluat sau evoluează: CSS Bacău (speranțe, cadeți și juniori), Știința Bacău (Divizia A2 Est volei masculin).
Performanțe obținute: 8 prezențe la Turneele Finale de Campionatul National la nivel de juniori.
Antrenori: Eusebiu Țurcanu, Gheorghe Pop, Traian Șnel și Corneliu Păduraru.
În prezent elev în clasa a-XII-a la Colegiul Național “Vasile Alecsandri” Bacău.
Jurnalsportiv: – Mihai, ai implinit 18 ani. Când ai început să practici acest sport? Știu că ai facut și alte sporturi.
Mihai: – M-am apucat de volei la vârsta de 10 ani. Am mai făcut atletism și fotbal. Voleiul l-am început prin intermediul tatălui meu, care este antrenor. Mergeam cu el la antrenamente și m-a înscris și pe mine.
Jurnalsportiv: – E un sport diferit față de fotbal din multe puncte de vedere. Ce-ți place ție la volei?
Mihai: – În primul rând, cred că voleiul e unul din cele mai grele sporturi, pentru că trebuie să ai aproape toate calitățile că să practici acest sport. Pur și simplu acest lucru îmi place.
Jurnalsportiv: – Îți place și atmosfera de la volei? Față de atletism e sport de echipă…
Mihai: – Clar! În clasa a-IX-a am avut de ales între volei și atletism, am ales voleiul în cele din urmă. Spiritul și munca în echipă au contat în alegerea mea. În clasa a-V-a făceam toate cele 3 sporturi deodată. De atletism m-am apucat în clasa a-II-a, iar fotbalul am făcut doar un an. La atletism eram mai mult la probele de viteză, 50, 100 si 200 de metri.
Jurnalsportiv: – La fotbal cum a fost acea experiență pentru tine?
Mihai: – Pur și simplu nu mi-a plăcut. Nu pot să spun că am făcut fotbal de performanță.
Jurnalsportiv: – Revenind la volei, ați prins un Turneu Final de Campionat Național, anul acesta, cu echipa de juniori.
Mihai: – Este un sentiment foarte special să știi că ești înconjurat de cei mai buni voleibaliști din țară. A fost o atmosferă frumoasă și dacă am fi avut rezultate mai bune ar fi fost totul perfect.
Jurnalsportiv: – Crezi că este și un test în care îți vezi nivelul?
Mihai: – Categoric! Într-o asemenea competiție îți măsori și propriile forțe.
Jurnalsportiv: – Ai făcut pasul și la echipa Științei, de anul trecut. E cu totul altceva față de o echipa de juniori.
Mihai: – Este o mare realizare pentru mine. Pot spune că este o altă viteză a jocului, se vede mult mai greu mingea. Este mult mai multă forță, e cu totul altfel.
Jurnalsportiv: – Presupun că înainte să ajungi la echipa mare, ai urmărit și meciurile seniorilor. Simțeai că poți să faci față la acest nivel?
Mihai: – Când eram mai mic, mi se părea un vis foarte greu de îndeplinit. Nici nu eram titular la echipa mea de juniori, în clasa a-IX-a am devenit titular. Am avut evoluții destul de bune și pot spune că am progresat, iar în clasa a 11-a mi s-a îndeplinit acest vis de când eram mic. Eram copil de mingi, iar echipa juca și în divizia A. Vă dați seama că imi doream foarte mult să ajung acolo.
Jurnalsportiv: – Postul tău presupune și anumite calități. Care crezi că sunt caracteristicile pentru postul de libero?
Mihai: – În primul rand, trebuie să fii foarte tare, adică nu trebuie să te doboare o greșeală sau două. Sunt cu totul alte caracteristici care trebuie să le ai pentru libero, față de celelalte posturi. Trebuie să ai reflexe foarte bune și o viziune foarte bună a jocului. Trebuie să fii foarte constant și un fel de lider pentru echipă. După părerea mea, al doilea căpitan este libero-ul.
Jurnalsportiv: – Tatăl tău este antrenor de volei și știu că te susține. Ți-a fost și antrenor secund. Mai vorbeați acasă cum a fost jocul tău?
Mihai: – Bineînțeles, după fiecare meci analizam jocul. De fiecare dată îi ceream părerea despre jocul meu și pot spune că m-a ajutat acest lucru.
Jurnalsportiv: – Au fost momente când ți-a fost teamă să nu rămâi descoperit în apărare?
Mihai: – Niciodată nu mi-a fost frică. Pot spune că, pe postul de libero, dacă îți este frică de un adversar nu prea poți face performanță. Când rămâne un adversar fără blocaj, atunci mă ambiționez mai tare. Nu mi-a fost frică de un atac puternic sau o minge în față. sunt obișnuit, am luat multe la viata mea, face parte din joc.
Jurnalsportiv: – Te-am remarcat la juniori. Chiar dacă echipa ta era condusă, întotdeauna îți încurajai echipa. De unde mobilizarea asta exemplară?
Mihai: – Din dorința de a câștiga întotdeauna. Și antrenorul, când era un meci mai greu, îmi spunea să-mi ambiționez colegii. Așa este felul meu, nu-mi place să pierd și niciodată nu mă dau bătut până nu s-a terminat meciul.
Jurnalsportiv: – Crezi că asta ține și de o calitate individuală sau poate fi implementată de antrenor?
Mihai: – Cred că mai greu poate fi implementată de antrenor. Asta vine de la sine, pur și simplu, așa este felul meu de a fi. Tot timpul trebuie să ai spirit de luptător.
Jurnalsportiv: – La Știința, momentan ești rezervă. Ținând cont că un antrenor se bazează mai mult pe experiență pentru acest sport, îți dorești să intrii? Crezi că poți să contribui la rezultatele echipei?
Mihai: – Da, bineînțeles! Îmi doresc de fiecare dată să joc, să-mi ajut echipa. Trag tare la antrenamente ca să pot intra în teren. Sunt sigur că în timp voi deveni titular. Trebuie rabdare și să capăt experiență la acest nivel.
Jurnalsportiv: – Cum este atmosfera la echipă?
Mihai: – Este o atmosferă foarte buna, în ciuda diferențelor mari de vârstă. Acest lucru chiar nu se simte. Ne ajutăm la anternamente, ne dăm sfaturi. Suntem o echipă, în ciuda acestor diferențe de vârstă.
Jurnalsportiv: – Anul acesta este o diferență mare față de anul trecut la echipa băcăuană. Cum vezi tu acest sezon pentru Știința?
Mihai: – Sunt așteptări mult mai mari și este și normal, deoarece jucăm mult mai bine. Cred că la sfârșitul acestui sezon putem obține promovarea în divizia A.
Jurnalsportiv: – Acum să vorbim și câteva lucruri despre tine. Cum te caracterizezi tu ca persoană?
Mihai: – Sunt o persoană ambițioasă, îmi doresc foarte mult să câștig. Tot timpul am obiective mărețe.
Jurnalsportiv: – Ești la un liceu destul de bun în Bacău. Cum reușești să faci față și cu școala și cu antrenamentele, ținând cont că la Știința ai antrenamente zilnic?
Mihai: – Pot spune că m-am obișnuit, pentru că incă din clasa a-V-a am avut antrenamente zilnice și am fost și atunci la o școală buna unde erau pretenții mari (Școala Nr. 18). Nu prea am timp liber. Asta este un dezavantaj, dar m-am obișnuit și nu regret nimic.
Jurnalsportiv: – Se întâmplă să mai lipsești de la ore pentru un turneu sau un joc. Ai găsit înțelegere din partea profesorilor? Ți-a fost greu să recuperezi orele pierdute?
Mihai: – Am avut întotdeauna înțelegere din partea profesorilor. Eu, de felul meu, prind destul de repede. Am recuperat din mers de fiecare dată.
Jurnalsportiv: – Ce faci în scurtul tău timp liber? Ce preocupări ai?
Mihai: – Îmi place să îmi petrec timpul cu prietena mea sau cu prietenii mei. Îmi place să mă uit la filme și să ascult muzică. De asemenea și cânt. Am făcut și canto. Îmi placea, dar m-am lăsat de canto în momentul în care mi s-a îngroșat vocea (râde). Dar cântatul rămâne un hobby de-al meu.
Jurnalsportiv: – Crezi că ai făcut o alegere bună practicând volei?
Mihai: – Da, pentru că îmi place să mă lupt pentru fiecare punct.
Jurnalsportiv: – Ce îți propui să realizezi în acest sport?
Mihai: – Îmi propun să continui cu voleiul la nivel înalt, să ajung în divizia A. Daca va crește nivelul aici, voi rămâne cu mare plăcere aici.
Jurnalsportiv: – Sunt convins că sunt persoane alături de tine, atât în viața de zi cu zi, cât și în sport. Acum, la final, poți mulțumi la câteva persoane care sunt alături de tine.
Mihai: – În primul rand, vreau să le mulțumesc părinților mei pentru că m-au susținut. Fără susținerea lor nu aș fi ajuns atât de sus. Mulțumesc domnului Eusebiu Țurcanu care m-a crescut și îi datorez lui toată evoluția. De asemenea, îi mulțumesc și domnului Păduraru pentru ca mi-a îndeplinit un vis.
