W3vina.COM Free Wordpress Themes Joomla Templates Best Wordpress Themes Premium Wordpress Themes Top Best Wordpress Themes 2012
Home » De vorba cu juniorii, National, Reportaje, Volei » De vorbă cu Andreea Bârsășteanu:” Am vrut să fac performanță și cred că am și reușit”

De vorbă cu Andreea Bârsășteanu:” Am vrut să fac performanță și cred că am și reușit”

andreea barsasteanu Continuăm seria interviurilor cu sportivii care au avut performanțe la nivel de juniori, cu un prim interviu realizat cu o jucătoare de volei. Chiar în ziua când Andreea Bârsășteanu împlinește 18 ani, jurnalsportiv.ro vă prezintă un amplu interviu cu voleibalista campioana naționala la cadete și junioare cu echipa Dinamo Romprest București.

Nume, prenume: Bârsășteanu Andreea.

Data nașterii: 12 august 1996.

Echipele și cluburile la care a evoluat sau evoluează: Mircea Eliade București – Minivolei; Constructorul Familia – Minivolei, Speranțe; Dinamo Romprest București – Cadete, Junioare.

Postul: Principal.

Antrenori: Al-Ahmad Lena, Vlad Nichita, Sorina Moise, Maria Picioroagă, Wesselly Constantin, Dănuț Mavrodin, Radu Adrian.

Școala de proveniență: Colegiul Național “George Coșbuc” București.

Performanțe notabile: Campioana națională la cadete – 2012, campioană naționala la junioare – 2014, ambele reușite cu echipa Dinamo Romprest București; Beach Volei: Vicecampioană naționala la cadete cu Andreea Andronache – 2013; Medaliată cu bronz la junioare și senioare cu Beatrice Galit – 2014.

 

Jurnalsportiv: – Buna Andreea, m-am uitat pe “CV-ul” tău de voleibalistă junioară și am văzut că ai trecut pe la mai multe echipe. Cum ai început să practici volei? A fost prima ta experiență sportivă sau ai mai practicat și alte sporturi?

Andreea Bârsășteanu: – Încă de când eram mică am făcut sport. Am început cu baschetul, mama fiind fostă baschetbalista m-a îndrumat spre baschet, dar nu mi-a plăcut foarte mult. Pe urmă am continuat cu tenisul, 2 ani jumătate și apoi am început să fac volei. L-am ales la școală, la o oră de sport. Mama unei colege a venit la mine și m-a îndrumat spre volei și mi-a plăcut foarte mult încât continui de aproape 6 ani de zile.

Jurnalsportiv: – Referitor la faptul că ai fost la mai multe echipe, să înțeleg că ți-ai dorit să joci la un nivel din ce în ce mai ridicat.

Andreea Bârsășteanu: – Bineînțeles, am vrut să fac performanță și cred că am și reușit. Nu am putut să rămân la o echipă care nu se putea califica la Turneul Final și am considerat că pentru a face performanță am nevoie de o rampă de lansare.

Jurnalsportiv.ro: – Este un avantaj sau dezavantaj faptul că ai avut mai mulți antrenori?

Andreea Bârsășteanu: – Pe de o parte mi se pare un avantaj pentru că de la fiecare antrenor am învățat câte ceva, care și acum îmi folosește. Pe de altă parte, este și un dezavantaj, pentru că fiecare are alt stil și e greu uneori să te adaptezi cerințelor de la fiecare antrenor în parte.

Jurnalsportiv: – Cred că te-ai adaptat, ai două titluri de campioană națională, la cadete și junioare. Nu e o performanță accesibilă oricui. Cât de mult contează dorința grupului la astfel de reușite?

Andreea Bârsășteanu: – Dacă nu am fi fost foarte unite, e clar că nu am fi putut să ajungem la aceste performanțe. Mă refer la faptul că și la cadete și acum la junioare, am fost în mare, aceeași echipă. Faptul că suntem de mult timp împreuna, echipa s-a sudat foarte bine și am avut un plus fața de celelalte formații pentru că ne cunoaștem foarte bine între noi.

Jurnalsportiv: – La Dinamo ai avut cele mai bune rezultate. Ai învățat de la mai multi antrenori, dar la Dinamo ai reușit să pui în practică. E chiar așa de solid acest lot din care faci parte? Nu e ușor să obții două titluri de campioană.

Andreea Bârsășteanu: – Eu la Dinamo am crescut. Cred că 80 la sută din ceea ce știu am învățat la Dinamo. Suntem foarte apropiate valoric și atunci când lotul este atât de bun și întotdeauna antrenorul are o variantă de rezervă, trebuie să muncești și mai mult ca să poți să intrii în teren. Într-adevar lotul este foarte bun. Am prins o generație foarte bună și cred că majoritatea dintre noi o să avem un viitor în acest sport.

Jurnalsportiv: – Știu că faci si beach volei și știu că-ți place foarte mult. De ce crezi că îți place această variantă de volei pe nisip , cu doar o singură colegă alături?

Andreea Bârsășteanu: – Tocmai asta e ideea, că suntem doar două, doar eu și ea. În primul rând, beach volei este mult mai spectaculos, cu un ritm total diferit față de ce este în sala. Faptul că suntem doar două în teren imi dă altă încredere și motivație. Consider că fiind doar “tu” cu partenera, e mult mai ușor să te ajuți una pe alta.

Jurnalsportiv: – Este și un sport mai ușor de observat. E și un sport mai atractiv cumva? Ma refer si pentru privitori.

Andreea Bârsășteanu: – Ieși mai mult în evidență, asta e clar, fața de o echipă de 6.

Jurnalsportiv: – Să ne întoarcem la voleiul în sală. Într-o echipă se întamplă să mai stai și pe bancă. Cum te împaci cu ideea, că vrei să-ți ajuți echipa, dar uneori trebuie să stai pe bancă?

Andreea Bârsășteanu: – Am stat și eu destul de mult timp pe bancă. Știu cum e să vezi că echipa ta câștigă și tu nu poți să te bucuri pe deplin de rezultat pentru că nu prea ai jucat, fie pentru că ai prins o zi mai proastă sau fie că au fost colegele tale mai bune. Pe mine niciodată nu m-a oprit chestia asta. Am stat pe banca și ce dacă? Mai am destule antrenamente unde pot să dovedesc că eu trebuie să fiu pe teren. Nu mi se pare un capăt de țară. Mă voi pregăti și mai bine și o sa fiu și mai bună.

Jurnalsportiv: – Foarte frumoasă gândirea ta. Acum să trecem la cu totul altceva: cum este adolescenta Andreea? Ce hobby-uri ai? Cum ești ca persoană?

Andreea Bârsășteanu: – Nu că aș vrea să mă laud, dar anul acesta am început pregătirile pentru Facultatea de Medicina și asta mi-a ocupat 90 la sută din timpul liber. Îmi place foarte mult să citesc despre anatomia umană, despre psihologia umană, despre tot ce înseamnă chimie, biologie, ramuri ale medicinei. Ca alte hoobby-uri, când aveam timp liber bineînțeles, ieșeam cu prietenii la un film sau ieșeam pe Lipscani o dată pe săptămână, la o cafea sau la un suc. A fost un an destul de greu pentru mine, am avut foarte multe pe cap. Pot să spun că am reușit să pun în balanță și voleiul și școala destul de bine.

Jurnalsportiv: – Din câte mi-ai spus, nu mi se pare ușor să ai loc pentru timp liber.

Andreea Bârsășteanu: – Reușești, nu chiar e asa greu să faci două lucruri bune în același timp. Consider că sunt o persoană destul de organizată și că știu să-mi așez timpul liber destul de bine, așa încât, sâmbăta și duminica mi-am făcut timp de familie și de prieteni.

Jurnalsportiv: – Mi-ai spus care e țelul tău, că vrei să faci Medicina. Nu va fi foarte greu să continui și cu voleiul la nivelul ridicat pe care știu că ți-l dorești?

Andreea Bârsășteanu: – Ba da, va fi foarte greu. Toată lumea m-a avertizat că nu o să pot să fac în paralel, dar pe mine nu mă oprește chestia asta. Mai am un an de liceu în care pot să mă bucur de volei. Consider că o sa pot face față în continuare și cu voleiul, în primii 3-4 ani de Medicină.

Jurnalsportiv: – Trecem la alt subiect acum. Am observat că ți se spune Mongo (râde). De unde vine acest apelativ? Mie personal mi se pare tare simpatic.

Andreea Bârsășteanu: – Mongo, vine de la mongoleză. Un prieten de-al lui tata mi-a spus, acum vreo 4-5 ani, că am ochi de mongoleză și de atunci colegele mă strigă Mongo, Mongo în sus, Mongo în jos (râde).

Jurnalsportiv: – Ți se pare simpatic? Nu cred că te superi de la asta.

Andreea Bârsășteanu: – Nu (ferm), chiar îmi place. Mi se pare ok să știe lumea de Mongo, e mai ușor de ținut minte. Câteodată lumea mai confundă și mi se spune Mango, dar nu e nicio problema, merge și asa.

Jurnalsportiv: – Foarte amuzantă aprecierea ta. Trecem puțin mai departe. Ai spus că ai început cu tenisul și apoi ai practicat voleiul. Nu este o diferență destul de mare în a face tenis, fiind singura, și a face volei, cu mai multe sportive?

Andreea Bârsășteanu: – Ba da. Am decis că este mai bine să fac parte dintr-un grup, decât să fiu singură, să mă antrenez singură. E mai distractiv să fac parte dintr-un grup.

Jurnalsportiv: – Să înțeleg că astfel e și stilul tău, să fi înconjurată de mai multe persoane.

Andreea Bârsășteanu: – Da, chiar nu îmi place singuratatea.

Jurnalsportiv: – La junioare ai reușit să obții medalia de aur în doua rânduri. Ca senioară ai vreo dorință? Va fi foarte greu, este un pas uriaș.

Andreea Bârsășteanu: – Sper să prind și eu o echipă foarte bună, în divizia B, dacă nu chiar în A. E greu la început, dar sper ca în câțiva ani să obțin performanțe și la senioare.

Jurnalsportiv: – Acum la final, spune-ne cum te susține familia ta în ceea ce faci?

Andreea Bârsășteanu: – În primul rând, familia mea este cea care mă susține cel mai mult și este întotdeauna alături de mine. Tata este cel mai înfocat fan al meu (vizibil emoționată), este prezent la fiecare meci. Deși nu-mi convine pe moment ce spune, în mare parte are dreptate.  Sincer, nu aș fi făcut nimic dacă nu erau părinții alături de mine. Ei m-au îndrumat spre sport și au fost întotdeauna de acord cu mine în legatură cu sportul.

Jurnalsportiv: – Mulțumesc pentru amabilitate Andreea și mult succes în continuare!

Andreea Bârsășteanu: – Vă mulțumesc și eu!

 

Jurnalsportiv.ro îi urează tinerei sportive un sincer “La mulți ani, multă sănătate și multe împliniri, atât pe plan personal cât și pe cel sportiv”!

Foto: Ana Ghitica

 

Etichete:, , , ,

Articole asemanatoare

Leave a Reply

© 2020 Jurnal Sportiv. All Rights Reserved. Autentificare

- Designed by Marius TRANDAFIR

ziare | sportul.com | Bloguri, Bloggeri si Cititori | ziare.org